Ce rezonanta are, pentru tine, PROMISIUNEA?

Nu știu voi, da eu am crescut cu ideea că minciuna este o variantă care nici nu ar trebui să existe pentru mine. Atunci când încercam să “fentez” membrii familiei cu vreo prostioară de copil, spuneam mereu “te-am păcălit”, pentru că mi se părea că mă absolvă, cumva, de greșeala de a fi mințit (chiar și în mod inocent).

Ceea ce nu putea fi niciodată contra-argumentat cu “te-am păcălit!” era o promisiune. Dacă am rostit vreodată, în viața de până acum, cuvântul “promit”, acesta a fost precum un ecoul al conștiinței, pentru a-mi duce la final promisiunile și niciodată nu am putut și nu o să pot să încalc, mai degrabă nu promit!

Timpul a trecut, la fel și anii copilăriei, eu am crescut și am descoperit că sinceritatea asta este așa…..o chestie subiectivă rău și că adevărul, ca și minciuna- de altfel, poate avea nenumărate fețe. Uneori, am profitat de asta (uhm, să arunce cu pietre cine n-a mimat o răceală pentru motivarea unei absențe sau cea mai inocentă și uimită față din lume, când a fost dojenit că a întârziat, știți voi….acasă, la școală)

De cele mai multe ori, însă, miciuna m-a indignat și, mai rău decât minciuna, m-a scos din minți încălcarea unei promisiuni. Fie ea și cea mai banală chestiune de pe planetă,  dacă a  fost făcută cu bună știință, pentru mine se transformă în sfidare.

Și, dacă am putut să înțeleg subiectivitatea și multiplele fețe ale unui adevăr (sau…ale unei minciuni?!), niciodată nu am putut să înțeleg sfidarea, adică acea denaturare nu a adevărului (care am fost nevoită să înteleg că poate avea ‘nuanțe”), ci a REALITĂȚII, când, practic, inteligența îți este jignită și tu, ca indivit, ești prostit pe față.

Iar când lucrurile acestea se întâmplă (vezi contextul actual al societății noastre), te frustrezi și traversezi o grămadă de stări, pentru că au loc niste scurtcircuite între statusul realității (pe care orice om întreg la cap o percepe), valorile și așteptările tale (ca om, apoi ca societate șamd.) fondate pe baza unor PROMISIUNI care mai apoi sunt încălcate cu bună știință și zâmbet pe chip. Acesta este momentul în care frustrarea se transformă în acțiune!

Dacă, de-a lungul timpului, m-am lovit de multe momente cu adevăruri parțiale și minciuni mai mult sau mai puțin intenționate, încălcarea promisiunilor și mirosul de sfidare m-au făcut să acționez și transform frustrarea de pe moment în energie pozitivă care să mă ajute să evoluez.

Astfel, am plecat din mijlocul multor povești de prietenie sau iubire, am schimbat anturaje și job-uri, am privit cu demnitate în ochi (deși, uneori, ochii către care priveam erau lăsați în pământ) și am spus lucruri!

La fel o să fac și acum: o să merg și o să spun lucruri, o să le strig, dacă este cazul- alături de alții, pentru a fi sigură că sunt auzite. Asta pentru că, pentru mine, promisiunile încălcate cu zâmbet zeflemitor pe buze însemnă SFIDARE și dacă nu acționez nu voi putea să evoluez!

Dar tu?! Pentru tine ce rezonanță are PROMISIUNEA (încălcată)?

2 comments / Add your comment below

  1. O promisiune incalcata pentru mine inseamna dezamagire ! Ceva in sufletul meu se rupe si nu mai ramane increderea 100% ca inainte… Cel mai bine este sa nu promiti daca stii dinainte ca nu poti realiza cele spuse.

Leave a Reply